be happy!

As putea spune multe despre multe si putine despre nimic.

Totul se invarte in jurul 'lucrurilor importante'  cand defapt 'lucrurile mici' sunt mult mai de pret si mult mai interesente,intense,apasatoare,dureroase.

Azi am decis sa imi inchid telefoanele,sa nu intru pe mess sa ma rup de tot...Si e foarte bine.

Am simtit nevoia sa ma rup de tot din cauza tutror lucurilor care ma deranjeaza,tuturor gandurilor care ma apasa si tuturor sentimentelor care ma incearca.

Nu e o shimbare,nu e o deviere de la felul meu de a fi,e doar un gol pe care-l las intre mine si restu lumii,o pauza de care am nevoie sa ma detasez si sa-mi pun gandurile in ordine.

Nu stiu ce vreau exact,nu am stiut niciodata asta....Un singur lucru stiu:vreau FERICIRE!!

Vreau alcool,partyuri,sex,dragoste,zambete,muzica,prieteni,my baby,my place...si nu neaparat in aceasta ordine,si nu am zis tot...si nu doar astea reprezinta FERICIREA.Acestea sunt doar niste bucati din marele puzzle al fericirii.

Vreau sa scap odata de bacu asta,sa-l dau odata si sa termin cu bine,sa intru la facultate si sa-mi vad de vara mea,de razele mele de soare,de festuri,de mare,de munte,de partyuri....de mine si prietenii mei.

Nu-mi plac lucrurile simple dar acum as vrea ca sa se simplifice putin situatia.Sa fie mai clare lucrurile,sa zic 'In sfarsit job done,i'm happy'.A fost fun la inceput tot jocu asta,dar acuma e greu sa-i mai zic 'joc',e greu sa-i zic intr-un fel sau altul...pentru ca lucrurile s-au schimbat,timpul a trecut si a aprofundat tot jocul asta in mine,si lupta asta a inceput sa doara..si e greu si imi ingreuneaza existenta prea mult.

As vrea sa se termine odata jocul asta....it's a must!

Si as abandona toata nebunia asta,dar sunt dependenta de ea si am nevoie in fiecare zi...macar 5 minute...e o parte din FERICIREa mea.

Vreau sa zic lucrurilor pe nume fara sa-mi fie frica de raspuns...dar cu fiecare pas pe care-l fac spre adevar,mi se face si mai frica datorita respingilor subtile si atragerilor nebune....e ca si cum as fi un yoyo...ma lasa....ma atrage...ma lasa....ma atrage....si vreau sa se rupa ata asta odata,sa stiu un verdict,oricare ar fi acela....dar macar sa stiu ceva.

Daca as avea acea doza de nebunie,daca ar fi ceva sigur,s-ar simplifica totul...dar asa....toate tipetele din urma mea urla si mai tare si toate palmele din fiecare zi din toate partile dor si mai tare...si nu-mi gasesc locul meu,locul unde pot sa fac ce vreau,sa fiu cum vreau,nebunia mea,stiu unde este,dar nu pot sa ma stabilesc acolo...si vreau,doresc,vreau tare tare sa stiu ce si cum.

Eu dorm la perete si tu la margine,ok?!Remember this.....

Zilele insorite nu sunt departe...

Sunt zile care ai vrea sa nu se mai termine,zile in care te gandesti daca visezi cu ochii deschisi sau chiar e pura realitate ce ti se intampla,zile in care te bucuri ca un copil de cele mai banale lucruri,zile in care te trezesti zambind,doar asa,pur si simplu...Si zile in care ai inchide ochii,doar sa adormi si cand te trezesti sa se termine totu.

Sunt momente in care as fi vrut sa zic sau sa fac altceva decat ceea ce facusem,dar timpul nu-l pot da inapoi deci trebuie sa ma conformez si sa merg mai departe.Cu cat incerci sa faci sa fie mai ok,cu cat te stradui mai mult...cu atat parca mai rau iese.Poate...ca e mai ok,atunci,sa nu faci nimic complicat si sa lasi lucrurile sa vina de la sine.Nu faci presiuni,nu te complici,nu gandesti si analizezi prea mult situatia,nu-ti deviezi viata de zi cu zi,doar pentru..ce?!Pentru o imbratisare care ti-a inmuiat genunchii si te-a facut sa te simti mai bine,sa ai fluturi in stomac,sa simti ca plutesti si ca lumea e a ta.

Toate sunt frumoase la inceput,totul e roz,nu exista "De ce asa si nu asa?!"...dar zilele de inceput sunt trecatoare..la fel si imbratisarile care te fac sa uiti de tot.Realitatea e prea aproape de micul tau univers feeric si de multe ori....zidul tau protector pica...si cruda realitate va lua locul viselor,momentelor de plutire,de uitare de sine...

As vrea sa fug departe,chiar acum sa-mi fac bagajul si sa iau primul tren,indiferent de directie.Sa plec si sa las totul in urma,sa uit de certuri,de dureri de cap,de plansete,de greutati....de mine...sa uit de tot...si sa ma pierd in necunoscut.

Stiu ce vreau,stiu de ce am nevoie,stiu unde am gresit....dar nu stiu cum.Am inchis usa dupa ce am plecat,am zis "Pa" si am privit inainte.Dar ceva din acel ceva a mai ramas ascuns in mintea mea.Nu stiu daca sa o iau in stanga sau in dreapta sau sa stau pe loc.E confuz si totusi clar totul...Dar mai bine am sa stau pe loc,sa fiu neutra acestui joc...dar pana si tacerea si faptul ca nu fac nimic este un fapt,este un ceva care se interpreteaza si se judeca si iar ajung in punctul mort din care am plecat.

Eu am incredere in mine,stiu ce pot si ce nu pot,stiu cum sa ma joc,stiu cand sa zic stop si cand sa sar,stiu cand sa zambesc si cand sa tac si sa fiu rece.Totul e un joc!Si nu conteaza doar cine castiga,ci cine castiga si loveste mai rau si mai dureros pe celalat pentru ca publicul sa zambeasca si sa stie de frica.Haos.Dar jungla oamenilor e de 10 ori mai periculoasa decat jungla animalelor.Jungla asta in care traiesti zi de zi si te zbati sa faci ce e bine,sa te simti bine,sa fi fericit,sa-ti indeplinesti dorintele...jungla asta are cele mai adanci mlastini,care te scufunda cu cat te zbati mai tare.Deci....la ce bun sa incerci sa faci totul perfect daca imperfectul duce la perfect doar asa,fara prea mult stres?!Cu cat stai mai linistit si mai relaxat si nu te strezi si iti vezi de tintele tale,cu atat ai mai multe sanse sa ti cat mai mult capul deasupra.

Stiu ca sunt zile si zile,momente si momente,grele si bune,si toate trec.... si uite asa te opresti la cate-un stop in viata,si te gandesti ca ai ramas fara "combustibil"si ca trebuie sa reglezi conturile,si atunci incepi sa gandesti prea mult,sa incerci sa readuci lucrurile cu capul in sus....e bine pentru un moment,doua....dar tot ce e frumos se termina repede.

Stiu ce fel de zi e azi.Stiu ce trebuie sa fac.Si nu am sa  ma opresc la acest stop,am sa trec pe rosu si am sa-mi vad de drumul meu,pentru ca timpu se scurge si eu pe langa el si nu o sa-l las sa mi-o ia inainte!