Mi-e dor de liceu,de nebunia de acolo,de stresu dinainte de test,macar atunci aveam un stres.Acum singurul meu stres e 'cu ce ma imbrac maine?!'.
As putea zice ca din punctul de vedere al multor persoane viata mea in mom de fata e perfecta.Si mi-am dorit asa de tare perfectiunea asta,iar cum cand am ajuns aici...mi-e dor de micile imperfectiuni..
Mi-e dor sa zambesc fara motiv...
Mi-e dor mine,sa stau singura sau cu familia,mi-e dor sa fiu adolescenta aia rebela pe care o cearta parintii.Acum pot face ce vreau,le am pe toate,am control suprem asupra vietii mele...si..nu-mi place.
As vrea sa iau o pauza de la toata nebunia asta,de la toata viata asta de om mare si sa plec undeva,fara club,fara oameni de acolo,fara alcool,fara telefoane,fara net,fara toate prostiile de zi cu zi.
Simt frica in mine.Si nu stiu de ce...
Nu mai stiu eu sa ma bucur sau chiar le-am facut pe toate si nu mai am de ce sa ma bucur?!
Multe lucruri pe care le doream acuma le am sau le-am avut si mi se par asa de banale acum.
Nu cred ca asa vreau sa fiu...Nu cred ca asta mi-am dorit...Cred ca ar fi trebuit sa ascult proverbu ala "Ai grija ce-ti doresti"...Pentru ca trecand peste toate...acuma chiar nu mai imi doresc nimic asa puternic.
Nu-mi doresc nici sa merg la nu stiu ce party,nici sa-mi cumpar nush ce haine,nici sa ies cu nush ce tip...Pentru ca nimic nu mi se mai pare interesant.
Si urasc rutina asta in care am intrat.Mi-e dor sa ma indragostesc de nush ce tip la un party si a doua zi sa incerc sa dau el...
Acum nici nu trebuie sa mai incerc sa fac ceva special,pentru ca stiu ca ma doreste,stiu ca o sa se indragosteasca de mine fara sa fac nimic special si urasc asta!!!!!
MI-E DOR SA LUPT PENTRU FERICIREA MEA!!!!!!!!!!!!!!
oare...intelege-ti vreounu asta?!
