words and sounds...

Nu e tocmai basm,nu e chiar realitate,e undeva la limita dintre real si feeric.

Nu e tocmai iarna,desi e frig si azi maine ninge.

Nu e tocmai placut ce simt...

Nu stiu la ce varsta moare copilu din tine si nush la ce varsta trebuie sa accept ca nu mai e.Stiu doar ca intr-o dimineata trebuie sa ma trezesc si sa fiu om mare.Sau poate nu...Poate pot trisa:D

Vorbeam la telefon cu o prietena mai devreme si ii ziceam ca eu nu stiu ce vreau,nu prea stiu ce-mi place in momentul asta.Si am dilema asta de ceva vreme....

Si daca eu nu ma cunosc pe mine nush de ce am pretentia sa ma cunoasca altcineva pe mine?!?!Sau cum ar putea altcineva sa ma cunoasca...

Zilele alea cand stai prea mult in casa si meditezi la tot ce se intampla si astepti ca totul sa iasa asa cum vrei tu,pfff zilele alea ma distrug psihic.Ajung la finalul zilei cu ochii inlacrimati si nu stiu de ce plang,ajung sa ma simt uitata de lume,sa nu-mi gasesc locul si sa nu stiu ce caut eu aici.

Azi nu am lucrat,am stat in casa si am dormit cu matzii juma de zi,cealalta jumate am mancat si m-am uitat la un film si acuma m-am retras in lumea mea sa ma descarc.

Aaa si singura mea salvare vine ca deobicei din spatele unor sunete...my music!my love!all i need!

Si uite asa ma pierd eu printre sunete si incerc sa uit de existenta mizera a omului de zi cu zi si probleme de toate genurile si inclusiv de mine.De ce sa ma gandesc atata la mine?Pot sa stau maine sa analizez si sa despart firu in enshpe mii de bucati si sa gasesc solutii.Maine cand o sa-mi aerisesc creierul si o sa gandesc mai liber decat in momentul de fata.

Poate era mai bine sa ma tin de pactul meu...sa raman pe drumul meu fara abateri.Dar daca nu se va schimba sentimentul asta care nu-mi place deloc si starea asta am sa iau o decizie si aia e.Dar vreau sa fie o decizie inteleapta si in momentu de fata nu pot gandi clar deloc si as face ceva ce maine poate as regreta asa ca mai bine tac si raman printre cuvinte si sunete...

duminica...

Parca nu are niciun sens tot ce fac.Am uitat cum e sa te bucuri de lucruri marunte...

Mi-e dor de liceu,de nebunia de acolo,de stresu dinainte de test,macar atunci aveam un stres.Acum singurul meu stres e 'cu ce ma imbrac maine?!'.

As putea zice ca din punctul de vedere al multor persoane viata mea in mom de fata e perfecta.Si mi-am dorit asa de tare perfectiunea asta,iar cum cand am ajuns aici...mi-e dor de micile imperfectiuni..

Mi-e dor sa zambesc fara motiv...

Mi-e dor mine,sa stau singura sau cu familia,mi-e dor sa fiu adolescenta aia rebela pe care o cearta parintii.Acum pot face ce vreau,le am pe toate,am control suprem asupra vietii mele...si..nu-mi place.

As vrea sa iau o pauza de la toata nebunia asta,de la toata viata asta de om mare si sa plec undeva,fara club,fara oameni de acolo,fara alcool,fara telefoane,fara net,fara toate prostiile de zi cu zi.

Simt frica in mine.Si nu stiu de ce...

Nu mai stiu eu sa ma bucur sau chiar le-am facut pe toate si nu mai am de ce sa ma bucur?!

Multe lucruri pe care le doream acuma le am sau le-am avut si mi se par asa de banale acum.

Nu cred ca asa vreau sa fiu...Nu cred ca asta mi-am dorit...Cred ca ar fi trebuit sa ascult proverbu ala "Ai grija ce-ti doresti"...Pentru ca trecand peste toate...acuma chiar nu mai imi doresc nimic asa puternic.

Nu-mi doresc nici sa merg la nu stiu ce party,nici sa-mi cumpar nush ce haine,nici sa ies cu nush ce tip...Pentru ca nimic nu mi se mai pare interesant.

Si urasc rutina asta in care am intrat.Mi-e dor sa ma indragostesc de nush ce tip la un party si a doua zi sa incerc sa dau el...

Acum nici nu trebuie sa mai incerc sa fac ceva special,pentru ca stiu ca ma doreste,stiu ca o sa se indragosteasca de mine fara sa fac nimic special si urasc asta!!!!!

MI-E DOR SA LUPT PENTRU FERICIREA MEA!!!!!!!!!!!!!!

oare...intelege-ti vreounu asta?!

Azi e Fericire

Mi-e teama ca daca voi lasa fericirea sa vina langa mine,totul se va prabusi peste mine si nu cred ca pot supravietui...

E bine sa tin capul sus,sa privesc inainte,sa nu dau inapoi,sa fiu tare...dar in spatele acestei cortine de fier se ascund multe sentimente prea fragile pentru lumea asta.

Ma simt prea mica cand trebuie sa dau cortina jos.Ma simt ca un om gol intr-o lume prea mare pentru mine.

Eu sunt doar un vagabond...doar un trecator prin viata.Un strengar care spera sa lase in urma sa o amintire placuta.

Eu nu sunt un om mare.Nu sunt o vedeta.Nu sunt perfecta!

Sunt doar un om pe Pamant...

Sunt si rea,sunt si cuminte...am si mofturi si figuri..si zile bune si zile rele.

Stiu sa si zambesc si sa plang ca un copil cand mi-e luat ceva drag.Stiu sa visez dar stiu si sa privesc in gol,sa adorm fara niciun gand.

Sunt si matura dar si copil...sunt si perversa si nebuna dar si inocenta si calma.

Stiu sa iubesc,dar stiu sa si ranesc...Stiu sa dau..dar stiu sa si iau...

M-am saturat sa fiu mereu frumoasa!Azi nu vreau sa fiu nici cum...Azi nu vreau termen de comparatie...Azi nu vreau nimic de la nimeni!

Chiar daca ma suni,n-am sa-ti raspund.Azi vreau sa vi sa arunci cu pietre in geamul meu.Azi nu vreau sa iesim pe o terasa cu lume frumoasa,aranjati toti,povesti alese si bautura scumpa.Azi vreau sa facem mancare acasa,azi vreau sa ne plimbam in parc,azi vreau sa stam pe patura sa ne uitam la stele!

Azi nu vreau sa-mi zici cat ma iubesti.Azi vreau sa-mi zici ce nu-ti place la mine.Vreau sa ma analizezi si sa-mi zici cu ce gresesc.Vreau sa-mi zici ca si cum m-as privi prin ochii si mintea ta.Azi nu vreau sa fi aranjat.Azi nu vreau sa ai papuci curati,camasa bagata in pants si parul aranjat frumos.Azi vreau sa ai pants de trening,tenesi murdari si parul ciufulit.Azi vreau sa ne mancam inghetata si sa ne murdarim pe toata fata.Azi vreau sa ne imbatam cu vin fiert.Azi vreau sa nu conteze nimic...

Azi vreau sa fii TU!Azi vreau sa fiu EU!!!!Fara cortina trasa peste mine!Azi vreau sa fim NOI!!!

Azi as putea fugi goala prin ploaie pe strazi,pentru ca stiu ca azi nu conteaza nimic.Azi conteaza sa fi FERICIT!

Ia-ma de mana si hai sa ne fericim....vrei vrei vrei vrei vrei vrei???!?!?!?!?!!?!?

Ieri

Inainte cu o zi nu-mi stiam limitele.Credeam ca pot sa controlez totul si ca totul va fi asa cum decid eu,eu aia puternica si conducatoare.Dar m-am inselat...Nu e asa cum credeam eu.
Si observ acum cat sunt de slaba,observ acum cum ma scurg si as urla daca as putea schimba ceva.
Dar stiu ca ma invart intr-un cerc inchis si ca nu eu decid cand voi gasi o iesire spre suprafata.
Mi-e dor sa respir din nou....
Mi-e dor sa ma simt libera de sentimentu asta de nesiguranta.E ca si cum as alerga in intuneric cu ceva foarte pretios in mana si mi-e frica sa nu-l scap si trebuie sa ma grabesc sa alerg cat mai repede....dar frica aia se instaleaza in mintea mea si nu ma lasa sa gandesc logic.Pentru ca eu sunt o persoana rationala si gandesc foarte logic.Logica exista in tot ce fac,dar in momentul de fata am pierdut orice conexiune cu adevarul,cu lumea reala.
Nu stiu ce sa fac,mi-e frica sa nu gresesc,ma simt ca si stransa de gat...si.....mi-e frica cand ma uit in ochii tai ca stiu ca poate e pentru ultima data...
Mi-e frica sa te las de mana,mi-e frica sa ma uit prea putin la tine ca vreau sa profit de toate momentele langa tine...daca as putea le-as pune la pachet sa am si pe mai tarziu cand nu vei mai fii poate langa mine....:(...
Nu vreau sa fie asa!!!Nu vreau sa se termine totul asa.Nu vreau sa.....nu vreau....
Imi e asa de greu sa ma prefac ca totul e ok cand stiu ca nu e,si sa zambesc si sa fiu fericita cand stiu ca....
Degeaba plangi copilule din mine,degeaba urli fiaro.....soarta si TU decideti totul.Ma simt asa neputincioasa in fata ta acum,simt ca nu mai am nicio arma,simt ca m-am molesit prea tare...si stiu ca e asa,si nu e ok.Nu e ok sa zici unele lucruri.Nu e ok sa-ti pui sufletul pe tava si sa spui tot ce simti,pentru ca in incercarea de a indrepta lucrurile,gresesti si mai tare...
As vrea sa am puterea sa ma ridic acum in picioare,sa tin capul sus,sa ma uit in ochii tai si sa-ti zic ce trebuia sa-ti zic de la inceput de cand mi-ai zis cuvintele alea.Dar poate o sa-ti zic...poate nu...is puternica stiu,dar in fata ta ma simt ca un cersetor care-ti cerseste atentie.Ma simt mica.Ma simt.....impietrita,fara puteri,ca un pui care se trezeste singur in cuib si tipa dupa mama dar mama nu mai e...a plecat...si el nu stie sa zboare...si e singur....si e flamand...si ii e frig.E singur intr-o lume rea,si singur va ramane.
Iarta-ma pentru momentele de egoism,iarta-ma ca nu am stiut sa cresc treptat ci am vrut luna de pe cer din primele clipe,iarta-ma ca nu sunt asa cum ai vrea sa stiu...iarta-ma ca nu fac abdomene....iarta-ma ca ma dau cu creion negru....iarta-ma ca nu te apreciez in de ajuns....iarta-ma ca incerc sa te controlez....iarta-ma ca iti citesc mesajele....iarta-ma ca am multe fixuri cateodata mofturi....iarta-ma...dar asa sunt eu...si daca m-as schimba pentru tine,n-as mai fi eu....iar daca ma iubesti ma accepti asa cum sunt,cu bune si cu rele,cu copilarii si mofturi...cu totu...daca nu...iti deschid usa sa parasesti sufletul meu,te las in libertate,iar eu raman cu bestia si copilul din mine...singura,asa cum m-ai intalnit intr-o seara de vara.
Ada.....Marius....Vrei sa mancam ceva?!

dragostea dureaza 3 ani

Acu putin timp,eram in Londra cu-n amic la cumparaturi.Radeam noi si glumeam si dintr-o data ajungem la subiectul dragoste.La care el imi zice "dragostea dureaza 3 ani".

Am ras.Am incercat sa-i demonstrez ca nu-i asa,pentru ca sunt atatea cupluri casatorite de multi ani care o duc bine si care probabil ca vor ramane impreuna pana la adanci batraneti.

Dar am constatat ca am gresit...

Tot timpul o sa te intorci la persoana pe care O iubesti nu la persoana care TE iubeste.

Va explic si de ce...

Relatia e ca si un munte..Iar voi doi impreuna il escaladati impreuna,treceti peste obstacole impreuna,ramaneti tot impreuna,va legati mai tare unul de altul si intr-o buna si frumoasa zi cu soare ajungeti in varf.Aici in varf este apogeul relatiei.Mai exact este momentul in care dragostea este impartasita in mod egal din ambele parti.Nu exista nimic doar voi doi,ati sta impreuna cu zilele si nu v'ti plictisi unul de celalalt.Totul este frumos...

Dar nicio relatie nu ramane la stadiu ala.Exista relatii in care din partea ei sau a lui ramane aceasi dragoste nebuna,dar numa din partea unuia,relatii in care deja totul devine obisnuinta sau relatii in care dragostea devine rutina,de genu 'ramanem impreuna ca ne cunoastem foarte bine'.

Exista cupluri care reusesc sa aiba parte de mai multe apogeuri in relatia lor.Dar banuiesc ca e greu si e nevoie de multa munca,nervi si timp.

De ce dragostea dureaza 3 ani?!

Metaforic vorbind...primul an este de cunoastere,de descoperire a persoanei iubite,al doilea an de aprofundare a sentimentelor iar al treilea este momentul in care totul este frumos-apogeul,iar dupa apogeu,urmeaza dupa cum am scris si mai sus,diverse drumuri,diferite culmi pe care apuca cei doi.

Eu vorbesc aici despre cuplurile care trec prin acesti pasi si care raman impreuna,nu despre cuplurile care de abia ajung sa se cunoasca si nu se mai suporta sau cuplurile, care nici macar nu le pot numi cupluri...care stau impreuna doar dpdv sexual.(hehe:P)

Cum am scris si mai sus...o sa te intorci la persoana pe care o iubesti pentru ca persoana care te iubeste deja te iubeste,clar:)) si stii ca va ramane acolo pentru tine orice ai face,deci nu mai reprezinta un interes asa mare pentru tine.In schimb,persoana pe care o iubesti,va reprezenta tot timpu o lupta pentru tine,iar cum noi avem stramosi niste luptatori,avem in sange dorinta de aventurieri,care au nevoie de adrenalina;))(ma refer in general,nu la aia care isi dorm sau beau viata sau care habar nu au ce scriu aici).

Toti iubim si suntem iubiti,toti riscam si ne punem sufletul pe tava,toti plangem,toti radem,toti avem relatii de care nu vrem sa ne mai aducem aminte...e ceva firesc,omenesc....cu toti gresim,iar din greseli invatam(aici iar pun steluta si zic majoritatea,ca exista si caposi care dau de enspe mii de ori cu capul de acelas perete si nu realizeaza ca gresesc).

Acum,dupa ce mi'am asternut gandurile,ma voi duce fericita sa mananc si sa-mi fac un ceai poate mai alung raceala asta din mine.

O seara placuta tuturor!

step 2

Vine si ziua urmatoare...asa.Era miercuri,iesim prin oras ne simtim bine.Aflam pana la urma unde e Centrul Cultural European si constatam ca nu era nici pe departe locul unde trebuia sa aflu eu raspunsuri in legatura cu plecarea mea pe alte meleaguri.Asa ca ramanem in frumusetea -centrului vechi-...in lumea boema asa nebuniei Micului Paris,la un suc rece si o tigara.Stam povestim,de la moda la lumea care se invarte prin jurul nostru la muzica,la plecarea ei...diverse.Dupa realizam ca ar cam trebui sa plecam.

Dar dupa un telefon,ne schimbam traiectoria ajungand la un prieten acasa.Era o imagine superba in fata ochilor mei.Undeva la etajul 4,un geam mare spre un parc si mai mare...culoare,lumini...hmmm vine si medicamentul.

Ma las in scaun si simt cum ma ia valul de caldura.Desi incerc sa ma ridic si sa particip la discutia dintre ea si prietenul nostru,nu pot.

Simt ca lumea-mi fuge de sub picioare.Ma intind umpic pe pat,imi fixez privirea asupra unei pete de pe tavan.Ma joc cu ea...o invart,o mut in alta parte,o transform in tot felu de chestii(de la obiecte la persoane)..pana cand mi se rupe filmul.Vroiam sa ies din acel moment.Ma ia cu invarteli de situatie,decidem sa plecam.

Ajunsi afara simteam ca am secat pe dinauntru si ca soarele ma arde incat o sa ma omoare.Nu mai rezistam situatiei.

Ajungem la ea acasa,ma bag in pat si constat ca nu sunt in stare sa-mi misc gramada de carne si oase spre Cluj in acea seara.Astfel aman plecarea mea pe maine,joi.

Seara vine repede,cu atat mai repede se asterne in mintea mea,se baga in patul meu,ma ia si ma duce spre vise,raman fixata locului pana a doua zi undeva la ora 10.

Ma trezesc,ma tarasc pana la pc...il deschid,stau umpic pe mess...mai invart una alta...vina ea si plecam spre autogara.

Iau bus'u si plec spre Cluj.

Aaaa sa nu uit bucuria:D AM INTRAT LA PUBLICITATE:D:D:D:D:D

Vineri.

Ma trezesc,mananc,ma joc cu Miau si astept sa vina tata.Vine tata,ma duc la facultate,semnez toate alea,gataaaa oficial sunt studenta:D

Dupa o iau din nou pe drum.Iar oboseala...dar de data asta ma duc direct in spatele autocarului,pe ultima bancheta,ma intind acolo si iau somn.Ma trezesc la Bucuresti,trezita defapt de sofer care ma intreaba daca mai vreau sa raman acolo sau totusi plec:))

hehe.

Azi e duminica si e all good:D

rewind

Asa...sa incep asa.Era sambata.
Eram la stand la cactusi si o rog pe vecina mea sa se uite pe internet daca am intrat la facultate unde am vrut.O sun...nu mergea site-ul.Dupa ce-i explic ce sa faca,incepe momentul de panica 'Doamne da sa intru acolo'.Stateam cu telefonul in mana,panica,stres si curiozitate cat cuprinde.Imi tremurau mainile,sangele clocotea in mine si filme de genu 'mama daca nu intru' mi se desfasurau in cap.Suna telefonul.Imi zice ca la publicitate(sectia dorita de mine) nu am intrat pe motiv ca nu am completat bine obtiunile.Ce ma?!?!?!?!Gata.Mi s-a rupt pamantul de sub picioare,am simtit ca ma innec in mine,ca ma scurg si ma preling pe asfaltul ala incins.Imi venea sa iau un cactus in mana si sa-l strang cat pot de tare sa simt durerea fizica si sa uit de cea psihica.Dar am sunat din nou....si am intrebat ce si cum la jurnalism(facultatea "in caz ca nu intru") .Afirmativ.Am intrat,all good.Dar ma simteam pe jumatate satisfacuta.Nu intelegeam unde am gresit..nu gaseam nicio explicatie logica...nu mi se putea intampla...chiar imi doream facultatea aia.
Merg la facultate incerc sa aflu un raspuns cat de cat logic,la zeci de intrebari care mi se invarteau in cap.Dupa o amanare de o ora...vine si raspunsul care e mai dureros decat ideea in sine.Am gresit mergand in necunoscut si bazandu-ma pe indicatiile unor persoane care trebuiau sa ma indrume.Pai sa nu-ti dai palme?!
Totusi..ma calmez...merg acasa..merg la un pahar de sampanie si o barfa intre fete,in vecini,incerc sa dau de el care nu raspundea...incerc sa vorbesc cu cineva apropiat..mmm ceva nu era la locu lui.
Trece ziua...
Duminica.
Ma trezesc fara nicio tinta pentru ziua ce va urma sa se desfasoare.Dupa ore petrecute in pat la siesta de duminica,ies la soare.Zic:'plaja,tigara,cola rece,o carte buna,muzica...trebuie sa iasa ok'.Merge totul bine..pana cand imi dau seama cat de lame o ard si ca 'bai trebuie sa fac ceva'.Incerc sa aflu raspunsul la niste intrebari care isi croiau de ceva vreme drum spre atentia mea care era prea distribuita in o mie de directii...si intr-un final pun mana pe telefon si incep sa dau niste telefoane.Nimeni pe cealalta parte a liniei nu raspundea.Ma trezesc singura,in pustiu,'totul necontrolabil'-gen lucruri care tin de destin,mergeau prost iar 'totul controlabil'-prieteni,prieten la fel de prost.CE SE INTAMPLA?!?!DE CE TOATE AZI?!
Ma apuca plansul,intru intr-o stare prea intensa,prea deep si incep sa-mi conturez ca imagine de fundal realitatea pe care o respingeam de atatea zile.Eu chiar sunt singura.
O sun pe EA.Am simtit ca dau telefon la salvare.Ca formez un numar de telefon din 3 cifre unde va raspunde receptionera care imi va prelua mesajul si va trimite ajutor.Ajutorul in schimb a sosit urmatoarea zi.M-am urcat in tren la 2 ore dupa plans si am plecat la Bucuresti.
Dupa un drum super obositor,11 ore de stat acolo ca un evreu in tren spre Auschwitz,ajung la destinatie.Bucuresti.
Luni.
EA,m-a ghidat spre un drum cu zambete.Stia exact ce aveam nevoie.Mi-am primit parca medicamentul.Dupa,ma urc in masina si incep sa privesc totul ca pe ceva nou dar totusi cunoscut,dar vazut dintr-un unghi muuult mai bun.Ajung la ea acasa,o ardem chill,ca seara sa intram in nebunie.Haos,lume noua,idei,povesti,priviri multe...incep sa simt putina culoare in viata mea.Totul se termina frumos,dupa concertul broastelor,povestile tarzii in pat si bucuria ca maine am sa-l vad si pe el.
Marti.
Ne trezim matinale...cafea,cereale,tigari,barfe,tv si emisiuni de dimineata ,soare ...hmmm...a new day.Mergem la un salon de frumuste foarte dragut undeva in mijlocul Bucurestiului,ne'o ardem pe strada foarte fashion,povesti si barfe la cafea...Dupa...incerc totusi sa ma redresez si sa ma pun in miscare trebuia sa fac si chestia prioritara.Ne intalnim cu ei cu masina.Mergem in cautarea Centrului Cultural European.Ajungem la adresa gasita pe internet,ne dam seama ca e gresita,radem glumim dar eu nu iau asta ca pe un lucru tocmai ok tinand cont de situatia mea.Dar,vine si medicamentu ..care calmeaza situatia si o redreseaza iar la stadiu de all good.Pleaca starea de stres,revine starea de 'o sa fie bine'.Intr-o ora ma vad si cu el.La inceput nu decurge totul precum prevedeam eu.Putin cam rece,putin cam distant.Dupa ajungem si la momentul in care ne apropiem,isi intra in rol...vine si punctul culminant al momentului dupa care iesim la o plimbare cu cainele prin tha hood.Aici se aprind umpic scanteii intre relatia "prietena ei vs prietenul ei"...dar incerc sa calmez situatia...si pan la urma ajungem pe o terasa unde fusesem si cu o seara inainte,sa beau aceasi chestie doar cu o alta aroma,sa fiu la fel de departe de realitatea inconjuratoare....iar acum ajung acasa si scriu cuvintele care se vroiau scrise inca de la primu pas in acest trip.
Va urma..

sictir...

E ca si atunci cand merg pe strada si grabesc pasul ca aud zgomote ciudate in spatele meu si prea multa tacere in jur.

E ca si florile care sunt frumoase cand le primesti,frumos aranjate,miros puternic si dupa cateva zile le vezi moarte intr-o apa verzuie.

E ca nu-mi gasesc locul,e ca vreau de toate cand defapt nu stiu ce vreau.Caut un mix perfect si nu-l gasesc,caut sunetele pe care vreau sa le aud dar nu stiu cum trebuie sa sune,vocea perfecta dar nu stiu cum vreau sa-mi cante....locul meu dar nu stiu cum arata.

Ma simt asa presata de timp si stresata...dar stau,ma opresc si visez in gol.

Vreau la mare sau la munte,vreau acolo dar nu stiu unde...vreau sa plec dar nu am directie.

Vreau sa ma ridic dar ma simt prea sus deci nu mai pot sa ma ridic ca dau cu capul..oare ar trebui sa incerc sa cobor?

Oare e mirosul asta incins de afara sau lumea proasta care-mi face scarba sa trec pragul casei si sa ma pierd in lume?

Nu stiu....aia e ...nu stiu....dar sincer?!?!Nici nu vreau sa stiu,prefer asa in necunoscut ca poate o sa fie bine...sau poate rau...dar din rau se face bine si tot asa.

Nu sunt 'fun' in seara asta?Nu sunt cum trebuie?!Nu sunt cum ai vrea sa fiu?Ei ma bucur!Imi place cum sunt si imi place ca nu-ti place.Adica...nici tu nu stii ce-ti place si ce nu-ti place....

Oare daca ma grabesc ajung mai repede si o sa fie altfel?Sau tot asa va fi si daca voi ajunge mai tarziu?Acelas loc...aceleasi fete...nimic schimbat...doar,cand e noapte sau zi.

Daca stau sa va satisfac toate poftele uit de mine...si nu rezolv nimic.Asa ca mai bine ma satisfac pe mine si va las pe voi in voia sortii...

Nu-mi bat capul cu toate lucrurile inutile care apar in fiecare zi...sunt ca barfele sau tarfele proaste.

Fac doar ce e esential,ce-mi face mie bine,ce trebuie...si restul e de decor.

Hmm...sa aprind tigara aia sau sa-mi fac un ceai?!Sa fac cum e bine sau cum e rau?

Raul e palpitant...binele benefic dar plictisitor...tot ce e interzis e tentant si asa a fost si asa va ramane!

Am gasit un mix...cred ca ma las pierduta printre sunete,inchid ochii si va las pe voi sa conduceti totul...mi-e prea lene si seara asta nu-i de mine.

hai acasa!!!!

Uite stateam acuma si ascultam fighters de la lupe fiasco...si m-a dus gandu la tine si mi s'a facut dor de tine,si mi'e ciuda intr'un fel pe timpu asta ca din cauza lui am petrecut asa putine ore impreuna...

Imi aduc aminte de tine cand ne-am cunoscut si stateam intr-o dimineata de sambata in parc si imi povesteai de gagica aia de la tine din liceu si radeam...si nu stiam ca o sa ajung unde sunt acum.

Si cand eram certati...si ne-am intalnit in Ungaria si nu vorbeai cu mine si te uitai la mine,prin mine...si dupa toate lunile care au trecut si nu ne-am zis nici 'salut'...hmmm...

Nu am avut tocmai cea mai usoara relatie:))dar...acu dupa atata timp...zambesc si ma bucur ca am ajuns aici si ca din tot ce a trecut am invatat sa ne apreciem reciproc si sa o luam pe acelas drum.

Stii...de cand m-ai chemat la contest..adica cu 2 saptamani inainte pana in ziua in care am plecat din Cluj,chiar si pe drum spre Pitesti...ma tot gandeam daca e bine ce fac...imi era frica si mi-e frica si acum...de ce?nu stiu....mi-e frica de noi,cred...

Iti dai seama ca nu te iert pentru ca nu ai ajuns sa ma iei tu de la autogara...dar cand ai venit in parc...si m-ai pupat pe obraz..m-am bucurat ca n-ai sarit asa direct pe mine si ca m-ai luat usor..si poate ca daca nu era Motto cu telefonu lui nu ma sarutai de graba:))hehe

Si-n dimineata cand ai plecat din Cluj...si nu ne-am mai intalnit.. mergeam pe strada pierduta si te sunam dar aveai telefonu inchis...mi-au dat lacrimile:(...vroiam sa te strang in brate inainte sa pleci,sa te pup de 'drum bun' si sa-mi cer iertare ca-s asa capoasa uneori..dar vreau sa te stiu ok...nu ti-am zis toate alea doar asa sa fie zise...sa stii!

Si zilele astea cat ai fost plecat...imi aduceam asa aminte de tine,de la diferite chestii...melodii...cate-o masina ca a ta,un numar de arges...parcu...tricoul tau care ma acopera seara in lipsa ta...sau pur si simplu momentele de melancolie..

Nu stiu ce si cum o sa fie...nu stiu cat o sa dureze...dar stiu ca te-am iubit,te iubesc si te voi iubii si mereu vei ramane my sunshine...si eu gagica cu hanorac albastru din King:)

Nu vreau sa ma grabesc...nu vreau sa controlez nimic...vreau sa las totul sa vina de la sine si daca e bine sa fie bine si daca e rau facem sa fie bine!

Acum....am sa ma bag in pat la somn,imbracata cu tricou tau,pe piesa noastra(aia vesela)-gentleman true love si o sa te visez...si o sa ma bucur de tine pana da soarele peste mine si mi te ia..dar inca putin si nu mi te mai ia nimeni:Dhehe:P

Te iubesc dragul meu...de aia dupa atatia ani is aici,langa tine...sa te iau de mana si sa fugim in lumeeee!!!!

p.s one love!

......

As vrea sa pot exprima in cuvinte tot ce simt,tot ce vad,tot ce aud,tot ce se intampla cu mine si in mine.

Dar nu am aceasta putere sa ma pot aduna si sa-mi insir sentimentele prin cuvinte.

Azi e soare,maine ploua...poimaine tuna si fulgera.Cand e frumos,cand e urat.Cand razi si zambesti si lumea e a ta,cand stai si induri in tacere.Nu poate fi tot timpu frumos si rareori e asa cum vrei tu.

Dar asta nu ma face sa ma opresc din a incerca sa fie totul ok.

Am inchis ochii....si m-am intors pe partea mea.In partea cealalta a ramas o umbra neagra,un mare gol...un nimic.

Am deschis lumina...era intuneric si mergeam ca orbu inainte fara sa-mi pese de ce ma lovesc,eram deja prea ranita ca sa mai simt durere.

Am iesit pe usa....mergeam inainte,fara niciun gand,pasi mei urmau drumul bine stiut fara sa se intrebe in ce directie ma voi indrepta.

Mi-am aprins o tigara....m-am asezat pe scari,tigara langa mine si ma uitam la ea cum se fumeaza singura.Fumul iesea...si tutunul din ea se risipea incetul cu incetul.Am lasat-o sa se stinga singura,uitandu-ma la ea fara sa o ating...nici cu un deget.

Am pornit playeru....si am lasat sa curga suntele prin mine fara cea mai mica reactie.Indiferent de beat,de vers...totul era la fel si nimic nu era ca atunci.

Era weekend...mi-am luat rochita albastra,sandalele galbene,m-am machiat in graba si am pornit spre club.Am ajuns acolo si am vazut fericire in jurul meu,dragoste,atingeri,alcool,droguri,imbratisari...saruturi...am plecat.

Am venit acasa...m-am dezbracat de mine si am intrat sub apa rece pentru a ma trezi.

Era un vis urat...stiam asta!

Am iesit din dus...uda si rece...am intrat in pat..am simtit nevoia sa fac ceva,sa urlu incat sa ma fac auzita....m-am intors pe cealalta parte.....

Pentru prima data m-am uitat la telefon...aveam un apel pierdut.

M-am trezit.....Soarele isi facea loc printre draperii sa ma atinga...il simteam langa mine,era dulce si cald stiam ca poate gresesc...dar....i-am facut loc langa mine...

Nu mai era umbra in dreapta mea...era dulce si cald...si m-a pupa cand facea prostii:)

eu...tu....unu....doi

Cand gatesti pentru tine,gatesti pe bunul plac.Cand gatesti pentru doua persoane,gatesti pentru cealalta persoana,pe bunul ei plac,astfel incat ei sa-i placa,sa fie fericita,iar tu....te hranesti cu fericirea ei.

Eu sunt fericita atunci cand fac persoanele dragi sa zambeasca.Cand fac un cadou si vad sclipirea de bucurie din ochii persoanei din fata mea,ma simt utila.

Ce stiu eu despre fericire?!

Stiu ca un zambet se poate naste din lacrimi sau din simple cuvinte zise la momentul potrivit.Stiu ca asa cum ma pot face pe mine fericita pot sa fac si alte persoane fara cel mai mic efort.

Chiar si atunci cand mergi pe strada si zambesti unei persoane,desi nu o cunosti si poate nu o vei mai revedea niciodata in viata ta,zambetul tau a contat.L-ai facut si pe el sa zambeasca.

Toti avem zile proaste cand asteptam sa ne zica cineva ca 'Totul va fi bine' sau sa primim o imbratisare care sa ne reaminteasca ca cineva ne iubeste si ca vrea sa ne vada fericiti.

Asa de mult conteaza sa iti alegi cu atentie persoanele de langa tine,ca in zilele rele sa nu te trezesti singur si ca acea persoana care ar fi trebuit sa fie langa tine este ocupata.

Eu,stiu....gresesc de multe ori.Ma arunc cu capul inainte,am incredere in diverse persoane cu toate ca le cunosc de cateva zile.Nu o sa poti zice nici dupa o intreaga viata traita langa o persoana ca o cunosti 100%,pentru ca niciodata nu ai stiut si nu vei stii ce este in mintea acelei persoane.Ce ganduri ascunse are,ce intentii,bune sau rele,are.

Si atunci cand gatesti pentru acea persoana,pentru a doua persoana,si vrei sa faci sa iasa totul bine si perfect,gresesti cand te gandesti la asta.Deoarece ceea ce este perfect din punctul tau de vedere poate sa nu fie perfect pentru cealalta persoana.Asa ca....mai bine gatiti impreuna,si-l lasi pe el sa puna ultimul ingredient astfel incat sa fi sigur ca nu vei da gres.

Noi,oamenii,suntem niste fiinte atat de imperfecte si prin imperfectiunea noastra atat de frumosi datorita faptului ca avem sentimente pe care le putem imparti intre noi si care nu sunt palpabile,nimeni nu stie cum arata un sentiment,nimeni nu poate defeni un sentiment,ci doar sa-l simta.

Trebuie sa inveti sa te bucuri de lucrurile mici precum gatitul pentru cineva,o imbratisare calda sau un zambet din senin,doar asa..."pentru ca sa zambesti si tu:)".Toate astea pentru ca intr-o zi o ai nevoie si tu de ele,de fericire,de sa iei tu rolul persoanei cea de'a doua...

be happy!

As putea spune multe despre multe si putine despre nimic.

Totul se invarte in jurul 'lucrurilor importante'  cand defapt 'lucrurile mici' sunt mult mai de pret si mult mai interesente,intense,apasatoare,dureroase.

Azi am decis sa imi inchid telefoanele,sa nu intru pe mess sa ma rup de tot...Si e foarte bine.

Am simtit nevoia sa ma rup de tot din cauza tutror lucurilor care ma deranjeaza,tuturor gandurilor care ma apasa si tuturor sentimentelor care ma incearca.

Nu e o shimbare,nu e o deviere de la felul meu de a fi,e doar un gol pe care-l las intre mine si restu lumii,o pauza de care am nevoie sa ma detasez si sa-mi pun gandurile in ordine.

Nu stiu ce vreau exact,nu am stiut niciodata asta....Un singur lucru stiu:vreau FERICIRE!!

Vreau alcool,partyuri,sex,dragoste,zambete,muzica,prieteni,my baby,my place...si nu neaparat in aceasta ordine,si nu am zis tot...si nu doar astea reprezinta FERICIREA.Acestea sunt doar niste bucati din marele puzzle al fericirii.

Vreau sa scap odata de bacu asta,sa-l dau odata si sa termin cu bine,sa intru la facultate si sa-mi vad de vara mea,de razele mele de soare,de festuri,de mare,de munte,de partyuri....de mine si prietenii mei.

Nu-mi plac lucrurile simple dar acum as vrea ca sa se simplifice putin situatia.Sa fie mai clare lucrurile,sa zic 'In sfarsit job done,i'm happy'.A fost fun la inceput tot jocu asta,dar acuma e greu sa-i mai zic 'joc',e greu sa-i zic intr-un fel sau altul...pentru ca lucrurile s-au schimbat,timpul a trecut si a aprofundat tot jocul asta in mine,si lupta asta a inceput sa doara..si e greu si imi ingreuneaza existenta prea mult.

As vrea sa se termine odata jocul asta....it's a must!

Si as abandona toata nebunia asta,dar sunt dependenta de ea si am nevoie in fiecare zi...macar 5 minute...e o parte din FERICIREa mea.

Vreau sa zic lucrurilor pe nume fara sa-mi fie frica de raspuns...dar cu fiecare pas pe care-l fac spre adevar,mi se face si mai frica datorita respingilor subtile si atragerilor nebune....e ca si cum as fi un yoyo...ma lasa....ma atrage...ma lasa....ma atrage....si vreau sa se rupa ata asta odata,sa stiu un verdict,oricare ar fi acela....dar macar sa stiu ceva.

Daca as avea acea doza de nebunie,daca ar fi ceva sigur,s-ar simplifica totul...dar asa....toate tipetele din urma mea urla si mai tare si toate palmele din fiecare zi din toate partile dor si mai tare...si nu-mi gasesc locul meu,locul unde pot sa fac ce vreau,sa fiu cum vreau,nebunia mea,stiu unde este,dar nu pot sa ma stabilesc acolo...si vreau,doresc,vreau tare tare sa stiu ce si cum.

Eu dorm la perete si tu la margine,ok?!Remember this.....

Zilele insorite nu sunt departe...

Sunt zile care ai vrea sa nu se mai termine,zile in care te gandesti daca visezi cu ochii deschisi sau chiar e pura realitate ce ti se intampla,zile in care te bucuri ca un copil de cele mai banale lucruri,zile in care te trezesti zambind,doar asa,pur si simplu...Si zile in care ai inchide ochii,doar sa adormi si cand te trezesti sa se termine totu.

Sunt momente in care as fi vrut sa zic sau sa fac altceva decat ceea ce facusem,dar timpul nu-l pot da inapoi deci trebuie sa ma conformez si sa merg mai departe.Cu cat incerci sa faci sa fie mai ok,cu cat te stradui mai mult...cu atat parca mai rau iese.Poate...ca e mai ok,atunci,sa nu faci nimic complicat si sa lasi lucrurile sa vina de la sine.Nu faci presiuni,nu te complici,nu gandesti si analizezi prea mult situatia,nu-ti deviezi viata de zi cu zi,doar pentru..ce?!Pentru o imbratisare care ti-a inmuiat genunchii si te-a facut sa te simti mai bine,sa ai fluturi in stomac,sa simti ca plutesti si ca lumea e a ta.

Toate sunt frumoase la inceput,totul e roz,nu exista "De ce asa si nu asa?!"...dar zilele de inceput sunt trecatoare..la fel si imbratisarile care te fac sa uiti de tot.Realitatea e prea aproape de micul tau univers feeric si de multe ori....zidul tau protector pica...si cruda realitate va lua locul viselor,momentelor de plutire,de uitare de sine...

As vrea sa fug departe,chiar acum sa-mi fac bagajul si sa iau primul tren,indiferent de directie.Sa plec si sa las totul in urma,sa uit de certuri,de dureri de cap,de plansete,de greutati....de mine...sa uit de tot...si sa ma pierd in necunoscut.

Stiu ce vreau,stiu de ce am nevoie,stiu unde am gresit....dar nu stiu cum.Am inchis usa dupa ce am plecat,am zis "Pa" si am privit inainte.Dar ceva din acel ceva a mai ramas ascuns in mintea mea.Nu stiu daca sa o iau in stanga sau in dreapta sau sa stau pe loc.E confuz si totusi clar totul...Dar mai bine am sa stau pe loc,sa fiu neutra acestui joc...dar pana si tacerea si faptul ca nu fac nimic este un fapt,este un ceva care se interpreteaza si se judeca si iar ajung in punctul mort din care am plecat.

Eu am incredere in mine,stiu ce pot si ce nu pot,stiu cum sa ma joc,stiu cand sa zic stop si cand sa sar,stiu cand sa zambesc si cand sa tac si sa fiu rece.Totul e un joc!Si nu conteaza doar cine castiga,ci cine castiga si loveste mai rau si mai dureros pe celalat pentru ca publicul sa zambeasca si sa stie de frica.Haos.Dar jungla oamenilor e de 10 ori mai periculoasa decat jungla animalelor.Jungla asta in care traiesti zi de zi si te zbati sa faci ce e bine,sa te simti bine,sa fi fericit,sa-ti indeplinesti dorintele...jungla asta are cele mai adanci mlastini,care te scufunda cu cat te zbati mai tare.Deci....la ce bun sa incerci sa faci totul perfect daca imperfectul duce la perfect doar asa,fara prea mult stres?!Cu cat stai mai linistit si mai relaxat si nu te strezi si iti vezi de tintele tale,cu atat ai mai multe sanse sa ti cat mai mult capul deasupra.

Stiu ca sunt zile si zile,momente si momente,grele si bune,si toate trec.... si uite asa te opresti la cate-un stop in viata,si te gandesti ca ai ramas fara "combustibil"si ca trebuie sa reglezi conturile,si atunci incepi sa gandesti prea mult,sa incerci sa readuci lucrurile cu capul in sus....e bine pentru un moment,doua....dar tot ce e frumos se termina repede.

Stiu ce fel de zi e azi.Stiu ce trebuie sa fac.Si nu am sa  ma opresc la acest stop,am sa trec pe rosu si am sa-mi vad de drumul meu,pentru ca timpu se scurge si eu pe langa el si nu o sa-l las sa mi-o ia inainte!

5 minute

Stiu ca ma iubesti,stiu ce e in sufletul tau,stiu ce ascunzi in tine...stiu cum sa-ti imblanzesc spiritul.

Nu ai nevoie decat de tine,in carne si oase.Sange din sangele meu am sa'ti vars in vene,apa ce'mi stinge setea ti'o voi varsa tie pe buze,aerul meu iti apartine.

Inima mea va bate pentru tine,pentru viata ta.Voi sta langa tine,sa'ti dau energie,vise,trairi,sentimente...doar te rog,nu pleca.

Mai stai umpic...

Mai vreau sa te simt inainte sa te ridici si sa pleci.Intinde-mi mana,sa iti arat de ce ma bucur eu in fiecare zi.De nebunie.Particica cu particica din mine voi transmite spre tine...Nu ai nevoie de nimic..

Zambetul meu,te las...sa mi'l furi printr'un sarut.Te las sa'mi iei si bucuria si tristetea si lacrimile si speranta,doar te rog....nu pleca...mai vreau doar 5 minute,mai lasa'ma sa ma bucur de tine,sa te strang in brate,sa ma incalzesc la pieptul tau si pe urma te las intregi lumi,dar mai lasa'ma 5 minute sa te tin doar pentru mine.

Eu te iubesc si asa gol,fara sentimente,fara trairi,fara emotii....nu sti nimic,nu sti ce sa faci,nu sti incotro sa o iei,nu sti cine sunt,cine esti....nu ma mai cunosti,nu mai sti de noi,nu mai ti minte cum fugeam impreuna in spre vise sortite pierzaniei,dar speranta noastra era prea mare...si ne iubeam.

Te iubesc dragul meu!Te iubesc si nu vreau sa'ti cer luna de pe cer,nu vreau nimic..inafara de 5 minute in bratele tale.

Ai nevoie de mine sa prinzi viata...poti sa ma iei...sa ma distrugi pe mine pentru sufletul tau,te iubesc si'ti dau totul meu pentru viata ta.Ai grija de mine,ai grija de tine...ai grija de noi!

olla!

Bai 'Nebunieeee'(place cand imi zici asa) unde-mi esti?

Pai....let's see:no net,no credit,mana'n gips...sorry:(buuuut i miss you soooo much!!!!!

Hmm...vroiam sa'ti zic ceva dar am uitat ca m'am luat cu alte ganduri..

1st..condoleante familiei si apropiatilor lui MIRCEA MOCANU aka BOBO(rollerul decedat inzapezit,datorita produceri unei avalanse,cu snowboardul in Sinaia).

Cat despre mine....well..astept sa scap de gips,sa revin cu picioarele pe placa si sa vina odata weeekendu....Gandul meu din fiecare dimineata de luni e la urmatorul weekend,hehe.

Vineri daca nu o sa ma mai doara mana scap si de gips:d si dupa party,samb snooowboarding then party:d...all good si pan la bac mai este:))

Trecand peste doza de prostie pe care o 'primesc' in fiecare zi de la unu/alta,e relativ frumoasa viata.Ma pish pe criza asta financiara si dau party cand se termina.

Azi,pentru a 3 oara am fost cu operatia de la spate,la medic,pt ca na asa sta treaba,cand te loveste ghinionu da de mai multe ori.

Asta este...toate trec,deci nu ma opresc aici sa dau cu capu de pereti.

Azi in sfarsiiiiiit:)) ies cu dragu de Stefi,hehe.Na toate cele bune si sa vina weekendu si sa mergem la snow!!!

tschuuuuuuuuuuus

de ce merg barbatii la altele?

Din acelas motiv pentru care mergem si noi la altii.Pentru ca ne plictiseste persoana de langa noi,pentru ca nu mai e ce vrem dar totusi nu stim sigur daca vrem sa o terminam sau nu.De aia,mergem si testam terenu si'n alte parti si dupa ne decidem ce si cum.

Dar totusi daca vezi ca persoana de langa tine te iubeste asa mult nu merita sa-i faci asta.Si totusi unii/unele o fac...Dar roata se intoarce tot timpul,asa cum faci asa vei si primi.Nicio fapta buna nu ramane nepedepsita!

Sa revenim la inselat...

Primu lucru cand afli ca porcu ala te'a inselat,e sa'l intrebi "de ce?".Iar iti el va raspunde senin "pai nu stiu".Pai cum sa nu stii?Si ce e mai frumos e cand il ierti.Off bravooo!!!Cred ca exista 3% barbati pe planeta asta care merita iertati dupa ce au inselat si care cand iti zic ca nu o vor mai face asa va fi.Dar pe restu....daca i'ai iertat ei pai de aici se schimba totul.

Si sa stiti scumpelor,ca'n mare parte e vina ta ca barbatul tau umbla pe la alta(si viceversa la ei).Pentru ca daca tu ai grija de el si ii oferi dragostea ta si ii satisfaci dorinta animalica,atunci prost sa fie sa mearga la alta.Si daca face asta inseamna ca e clar,relatia voastra e degeaba si mai bine scapi tu de el decat sa astepti sa scape el de tine.

Increderea,lucrul cel mai important pe care'l pierzi fata de persoana de langa tine cand o comiti,se castiga asa de greu dar se pierde intr'o secunda.Greu,dar foarte greu poti sa'ti recapti increderea intr'o persoana care te'a inselat.Si si odata castigata,va fi un joc la risc.

Si totusi...toti ajungem in situatii de genu,sa inselam sa fim inselati,dar asta e specia noastra si toti o facem.

De mici ne place sa trisam.Cand cu mancatu,cand cu mersul la scoala,cand cu notele si lista poate continua pe masura ce crestem.Nu exista om care sa poata sa zica ca a fost cinstit toata viata lui.Dar exista multi oameni care incearca si pentru acele persoane,"Mult respect!".

Le mai aud pe cate unele "vai draga dar baby meu nu ma inseala ca el ma iubeste si relatia noastra e bazata pe incredere si nu ar vrea el sa ma piarda".Scumpo,ok,poate nu te'a inselat fizic,dar psihic tot te'a inselat.Si de la psihic in majoritatea cazurilor se ajunge si la fizic.Sunt barbati,se uita pe strada la tot ce umbla,barfesc despre cum arata una sau alta de nu'ti vine sa crezi,se uita la filme si pe site'uri porno,dar "baby" nu te inseala:))!

smile!

Cate persoane te pot face sa te simti special,unic,extraordinar,fericit?La cate persoane poti sa le multumesti in fiecare zi ca exista?La cate persoane te gandesti cand asculti o melodie mai profunda sau vezi un film care te'a marcat?La cate persoane te gandesti cand te uiti la ceas si e fix si zici "aaa ma iubeste!!!".

Toti visam si speram sa fim fericiti si impliniti.

Acum,am doar vise mici de realizat,sa iau note bune la scoala,sa trec Bac-ul cu bine,dar visele mele mari sunt mult mai departe.Bucuria cand le voi realiza va fi de neimaginat.

Incep cu pasi mici sa merg spre visul meu de a deveni un bun jurnalist.Pas cu pas si vis cu vis vreau sa ma apropiu cat mai mult de ceea ce doresc sa fac incontinuare.

Vreau un caine,vreau un sot sexy si iubitor si doi copii frumosi,vreau o casa inafara orasului cu o gradina mare,vreau sa merg la party-uri cat au sa ma tina picioarele,vreau sa ascult drum and bass la nunta mea,vreau sa am propria mea rubrica intr'o revista sau un ziar,vreau sa stau pe prispa casei,sa fumez si sa'mi aduc aminte de tinerete,vreau sa merg in vacante la munte sau la mare sau oriunde doar sa nu stau acasa,vreau sa vad toata lumea,vreau sa am multe poze prin casa cu familia mea si filmari de la primele clipe impreuna,vreau sa ma pierd in amintiri frumoase cand ma uit la poze,vreau sa gatesc goala si sa cand "jimmy buffet-the pina colada song",vreau ca fiecare zi din viata mea sa fie speciala,sa fac multe chestii de moment,spontane.

Stiu ca daca ma straduiesc si lupt pentru fericirea mea voi face din visele mele realitate!

Uite-ma intr'o zi frumoasa de iarna,cu zapada cat vezi cu ochii,cu tibia umflata,band un ceai,ascultand samurai music in pauza dintre filme,tragand dintr'o tigara si cu toata durerea de la picior,zambind!Si-mi place...

Extaz

Multe cuvinte care se vor asternute acum pe hartie si ganduri zbuciumate care ies acum din mine,ma invata din nou sa zbor.Sunt ca puiul trimis de mama lui din cuib in lumea larga.Simt cum imi deschid aripile si ma inalt spre cer.Inca nu am ajuns destul de sus incat sa nu-mi mai fie frica sa ma uit in jos dar stiu ca sunt pe aproape.

Stiu,imi place durerea.Imi  place sa simt durerea grea si amara a viselor spulberate pentru a-mi creea noi vise,mai frumoase,mai profunde.Imi place sa vad manie si ura in ochii din fata mea.Sa simt cum urla fiara launtrica si tot paradisul se ingusta.Imi place durerea deoarece imi place sa lupt.Si doar in razboi pot lupta.

Ador sa fac dragoste dupa o cearta aprinsa,dupa foc si scantei.Sa simt cum toata ura aia se transforma in dragoste si iubire si pasiune si totul devine mai adanc si mai profund.

Sunt adepta jocurilor mintii.Sa ma uit la tine frumos si sa ma joc cu gandurile tale.Sa te fac sa zici ce vreau sa aud.Esti doar un pion pe tabla mea de sah.Nu-ti voi face rau.Te voi mangaia si alinta nopti si zile pana ai sa-ti doresti sa-ti fac rau.Sa vrei sa musc din carnea ta frageda,sa-mi infig ghearele in sufletul tau.Si-ti va placea si ma vei intelege de ce sunt asa.De ce nu iubesc dragostea simpla.Pentru ca dragostea e ca si o mancare.Si mancarea are nevoie si de sare si de piper.

Totul va fi ca un drog pentru tine si nu'ti vei mai aduce aminte de unde ai pornit si cum ai ajuns aici.Nici nu gandi prea mult pentru ca prea multe intrebari si cautarea unui raspuns logic te va scoate din lumea mea.Si-ti va parea rau.

Imi place sa ma plimb goala prin camera,tragand din tigara si gandindu-ma la trupul tau gol.Te vad pe patul meu intins,stand precum o prada usoara in calea fiarei.Imi place sa te privesc asa.Imi place glasul tau raspicat si barbatia din gesturile tale.Te apreciez,iti joci bine rolul in piesa vietii.Esti un bun actor pe scena ta...Dar dragul meu regulile se schimba,nu e tot timpul cum vrei tu.

Ma uit la tine si rad.Esti asa de amuzant cum te zbati sa te ridici iar deasupra mea.Tu stii despre mine doar ce trebuie sa stii.Doar ce ti-am zis eu.Nu te amagi singur in nebunia ta.Hai dragul meu sa te sarut,hai.....hai sa te sarut sa continui sa visezi mai departe.

poveste

Erau doi preteni.Prieteni de ceva vreme,faceau totul impreuna si erau unul pentru altul.Intr-o zi fara nici un motiv unul dintre ei il tradeaza pe celalalt,luandu-i lumea de sub picioare,impingandu-l in pamantul rece si negru.Dar zilele trec si acestia se impaca desi era o rana deschisa intre ei care se simtea in ambele tabere.

Intr-o zi ei sa hotarasc sa plece impreuna in lume,sa faca aramata intr-un loc departe de casa.Odata ajunsi acolo situatia dintre ei se schimba,apar conflicte.Nici unul dintre ei nu stia ce s-a intamplat de s-a schimbat situatia dintre ei ce simte unu pentru altul.

Intra in razboi.Odata ajunsi pe front nu mai apuca sa vorbeasca despre relatia lor pentru ca situatia in care se aflau nu lasa loc liber mintii sa gandeasca clar si logic.Totul era zbuciumat in capul lor si desi isi duceau lipsa unul altuia de fiecare data ajungeau la cearta.

Intr-o zi,unul dintre ei se decide sa faca un pas inainte spre impacare deoarece nu mai suporta situatia si stia ca se iubesc si ca dragostea trebuie intretinuta si ca-n numele dragostei se merita sa mergi pana la capatul pamantului.Asadar face un pas...si incearca sa afle ce e cu prietenul lui.Se cearta,urla unul la altul,dar intr-un final ajung la concluzia ca se iubesc si se impaca.

Zilele trec si viata pe front devine din ce-n-ce mai grea.Prin foc de arma si sunet de tun,mult fum in jur,pasi lor isi lasau amprenta in noroi in fiecare zi.Cei doi erau camarazi deci luptau impreuna pe front,cot la cot.Dintr-o neatentie,unul dintre ei se lasa distras si se intoarce cu spatele la prietenul lui.Prietenul lui este impuscat si cazut la pamant se uita la celalalt si cauta raspuns in ochii lui goi dar nu gaseste nimic.Vazand ce a facut dintr-o prostie,unde s-a ajuns,vinovatul cu pricina ii vine sa-si smulga parul din cap sa intre in pamant in locul prietenului lui care zacea pe jos,vroia sa dea timpul inapoi,se simtea neputincios si vroia sa repare greseala.Se uita cum isi pierde jumatatea lui de suflet,cum isi pierde prietenul si nu putea sa faca nimic.Se apleaca asupra lui,il ia in brate si fuge spre cel mai apropiat punct de ajutor.Pierduse prea mult sange si deja era in stare de inconstienta.Nu stia ce sa faca,cum sa-l ajute,se uita spre cer cerand ajutor.Plangea si nu se putea opri,ura din el fata de el crescand.

Starea camaradului lui se inrautatea.Medici ii spun ca singura solutie e o operatie dificila,deoarece glontul i-l strapunse foarte aproape de inima.Medici accepta sa-l opereze dar mai era o problema:avea nevoie de sange.Acesta,desi era foarte slabit dupa zilele grele de pe front si desi medici ii spun ca nu e bine pentru el ce face,accepta sa doneze oricat sange e nevoie pentru prietenul lui.

Medici ii opereaza prietenul.Operatia va fi un succes si acesta isi revine incet incet.Cand se mai trezeste cat de cat din starea de coma nestiind insa ce ia facut inima sa pulseze din nou,prietenul lui merge la capataiul patului,se uita la el si-l mangaie pe mana stiind ca prin acele vene,acum trece sangele lui,si ca el este prietenul lui fata de care nu va mai gresi niciodata,el este camaradul lui de sange.

Dragostea fata de o persoana e cel mai important "stalp" pe care poti sa i-l oferi cuiva pentru a se sprijini in viata.Odata ce ai gresit,si i-ai luat acel punct de sprijin,tot ce poti sa faci e sa i-l daruiesti inapoi fara ca sa-i arunci asta-n fata,ci doar sa simta ca se poate sprijini pe ceva in zilele grele si tulburi.