poveste

Erau doi preteni.Prieteni de ceva vreme,faceau totul impreuna si erau unul pentru altul.Intr-o zi fara nici un motiv unul dintre ei il tradeaza pe celalalt,luandu-i lumea de sub picioare,impingandu-l in pamantul rece si negru.Dar zilele trec si acestia se impaca desi era o rana deschisa intre ei care se simtea in ambele tabere.

Intr-o zi ei sa hotarasc sa plece impreuna in lume,sa faca aramata intr-un loc departe de casa.Odata ajunsi acolo situatia dintre ei se schimba,apar conflicte.Nici unul dintre ei nu stia ce s-a intamplat de s-a schimbat situatia dintre ei ce simte unu pentru altul.

Intra in razboi.Odata ajunsi pe front nu mai apuca sa vorbeasca despre relatia lor pentru ca situatia in care se aflau nu lasa loc liber mintii sa gandeasca clar si logic.Totul era zbuciumat in capul lor si desi isi duceau lipsa unul altuia de fiecare data ajungeau la cearta.

Intr-o zi,unul dintre ei se decide sa faca un pas inainte spre impacare deoarece nu mai suporta situatia si stia ca se iubesc si ca dragostea trebuie intretinuta si ca-n numele dragostei se merita sa mergi pana la capatul pamantului.Asadar face un pas...si incearca sa afle ce e cu prietenul lui.Se cearta,urla unul la altul,dar intr-un final ajung la concluzia ca se iubesc si se impaca.

Zilele trec si viata pe front devine din ce-n-ce mai grea.Prin foc de arma si sunet de tun,mult fum in jur,pasi lor isi lasau amprenta in noroi in fiecare zi.Cei doi erau camarazi deci luptau impreuna pe front,cot la cot.Dintr-o neatentie,unul dintre ei se lasa distras si se intoarce cu spatele la prietenul lui.Prietenul lui este impuscat si cazut la pamant se uita la celalalt si cauta raspuns in ochii lui goi dar nu gaseste nimic.Vazand ce a facut dintr-o prostie,unde s-a ajuns,vinovatul cu pricina ii vine sa-si smulga parul din cap sa intre in pamant in locul prietenului lui care zacea pe jos,vroia sa dea timpul inapoi,se simtea neputincios si vroia sa repare greseala.Se uita cum isi pierde jumatatea lui de suflet,cum isi pierde prietenul si nu putea sa faca nimic.Se apleaca asupra lui,il ia in brate si fuge spre cel mai apropiat punct de ajutor.Pierduse prea mult sange si deja era in stare de inconstienta.Nu stia ce sa faca,cum sa-l ajute,se uita spre cer cerand ajutor.Plangea si nu se putea opri,ura din el fata de el crescand.

Starea camaradului lui se inrautatea.Medici ii spun ca singura solutie e o operatie dificila,deoarece glontul i-l strapunse foarte aproape de inima.Medici accepta sa-l opereze dar mai era o problema:avea nevoie de sange.Acesta,desi era foarte slabit dupa zilele grele de pe front si desi medici ii spun ca nu e bine pentru el ce face,accepta sa doneze oricat sange e nevoie pentru prietenul lui.

Medici ii opereaza prietenul.Operatia va fi un succes si acesta isi revine incet incet.Cand se mai trezeste cat de cat din starea de coma nestiind insa ce ia facut inima sa pulseze din nou,prietenul lui merge la capataiul patului,se uita la el si-l mangaie pe mana stiind ca prin acele vene,acum trece sangele lui,si ca el este prietenul lui fata de care nu va mai gresi niciodata,el este camaradul lui de sange.

Dragostea fata de o persoana e cel mai important "stalp" pe care poti sa i-l oferi cuiva pentru a se sprijini in viata.Odata ce ai gresit,si i-ai luat acel punct de sprijin,tot ce poti sa faci e sa i-l daruiesti inapoi fara ca sa-i arunci asta-n fata,ci doar sa simta ca se poate sprijini pe ceva in zilele grele si tulburi.