rewind

Asa...sa incep asa.Era sambata.
Eram la stand la cactusi si o rog pe vecina mea sa se uite pe internet daca am intrat la facultate unde am vrut.O sun...nu mergea site-ul.Dupa ce-i explic ce sa faca,incepe momentul de panica 'Doamne da sa intru acolo'.Stateam cu telefonul in mana,panica,stres si curiozitate cat cuprinde.Imi tremurau mainile,sangele clocotea in mine si filme de genu 'mama daca nu intru' mi se desfasurau in cap.Suna telefonul.Imi zice ca la publicitate(sectia dorita de mine) nu am intrat pe motiv ca nu am completat bine obtiunile.Ce ma?!?!?!?!Gata.Mi s-a rupt pamantul de sub picioare,am simtit ca ma innec in mine,ca ma scurg si ma preling pe asfaltul ala incins.Imi venea sa iau un cactus in mana si sa-l strang cat pot de tare sa simt durerea fizica si sa uit de cea psihica.Dar am sunat din nou....si am intrebat ce si cum la jurnalism(facultatea "in caz ca nu intru") .Afirmativ.Am intrat,all good.Dar ma simteam pe jumatate satisfacuta.Nu intelegeam unde am gresit..nu gaseam nicio explicatie logica...nu mi se putea intampla...chiar imi doream facultatea aia.
Merg la facultate incerc sa aflu un raspuns cat de cat logic,la zeci de intrebari care mi se invarteau in cap.Dupa o amanare de o ora...vine si raspunsul care e mai dureros decat ideea in sine.Am gresit mergand in necunoscut si bazandu-ma pe indicatiile unor persoane care trebuiau sa ma indrume.Pai sa nu-ti dai palme?!
Totusi..ma calmez...merg acasa..merg la un pahar de sampanie si o barfa intre fete,in vecini,incerc sa dau de el care nu raspundea...incerc sa vorbesc cu cineva apropiat..mmm ceva nu era la locu lui.
Trece ziua...
Duminica.
Ma trezesc fara nicio tinta pentru ziua ce va urma sa se desfasoare.Dupa ore petrecute in pat la siesta de duminica,ies la soare.Zic:'plaja,tigara,cola rece,o carte buna,muzica...trebuie sa iasa ok'.Merge totul bine..pana cand imi dau seama cat de lame o ard si ca 'bai trebuie sa fac ceva'.Incerc sa aflu raspunsul la niste intrebari care isi croiau de ceva vreme drum spre atentia mea care era prea distribuita in o mie de directii...si intr-un final pun mana pe telefon si incep sa dau niste telefoane.Nimeni pe cealalta parte a liniei nu raspundea.Ma trezesc singura,in pustiu,'totul necontrolabil'-gen lucruri care tin de destin,mergeau prost iar 'totul controlabil'-prieteni,prieten la fel de prost.CE SE INTAMPLA?!?!DE CE TOATE AZI?!
Ma apuca plansul,intru intr-o stare prea intensa,prea deep si incep sa-mi conturez ca imagine de fundal realitatea pe care o respingeam de atatea zile.Eu chiar sunt singura.
O sun pe EA.Am simtit ca dau telefon la salvare.Ca formez un numar de telefon din 3 cifre unde va raspunde receptionera care imi va prelua mesajul si va trimite ajutor.Ajutorul in schimb a sosit urmatoarea zi.M-am urcat in tren la 2 ore dupa plans si am plecat la Bucuresti.
Dupa un drum super obositor,11 ore de stat acolo ca un evreu in tren spre Auschwitz,ajung la destinatie.Bucuresti.
Luni.
EA,m-a ghidat spre un drum cu zambete.Stia exact ce aveam nevoie.Mi-am primit parca medicamentul.Dupa,ma urc in masina si incep sa privesc totul ca pe ceva nou dar totusi cunoscut,dar vazut dintr-un unghi muuult mai bun.Ajung la ea acasa,o ardem chill,ca seara sa intram in nebunie.Haos,lume noua,idei,povesti,priviri multe...incep sa simt putina culoare in viata mea.Totul se termina frumos,dupa concertul broastelor,povestile tarzii in pat si bucuria ca maine am sa-l vad si pe el.
Marti.
Ne trezim matinale...cafea,cereale,tigari,barfe,tv si emisiuni de dimineata ,soare ...hmmm...a new day.Mergem la un salon de frumuste foarte dragut undeva in mijlocul Bucurestiului,ne'o ardem pe strada foarte fashion,povesti si barfe la cafea...Dupa...incerc totusi sa ma redresez si sa ma pun in miscare trebuia sa fac si chestia prioritara.Ne intalnim cu ei cu masina.Mergem in cautarea Centrului Cultural European.Ajungem la adresa gasita pe internet,ne dam seama ca e gresita,radem glumim dar eu nu iau asta ca pe un lucru tocmai ok tinand cont de situatia mea.Dar,vine si medicamentu ..care calmeaza situatia si o redreseaza iar la stadiu de all good.Pleaca starea de stres,revine starea de 'o sa fie bine'.Intr-o ora ma vad si cu el.La inceput nu decurge totul precum prevedeam eu.Putin cam rece,putin cam distant.Dupa ajungem si la momentul in care ne apropiem,isi intra in rol...vine si punctul culminant al momentului dupa care iesim la o plimbare cu cainele prin tha hood.Aici se aprind umpic scanteii intre relatia "prietena ei vs prietenul ei"...dar incerc sa calmez situatia...si pan la urma ajungem pe o terasa unde fusesem si cu o seara inainte,sa beau aceasi chestie doar cu o alta aroma,sa fiu la fel de departe de realitatea inconjuratoare....iar acum ajung acasa si scriu cuvintele care se vroiau scrise inca de la primu pas in acest trip.
Va urma..