Ieri

Inainte cu o zi nu-mi stiam limitele.Credeam ca pot sa controlez totul si ca totul va fi asa cum decid eu,eu aia puternica si conducatoare.Dar m-am inselat...Nu e asa cum credeam eu.
Si observ acum cat sunt de slaba,observ acum cum ma scurg si as urla daca as putea schimba ceva.
Dar stiu ca ma invart intr-un cerc inchis si ca nu eu decid cand voi gasi o iesire spre suprafata.
Mi-e dor sa respir din nou....
Mi-e dor sa ma simt libera de sentimentu asta de nesiguranta.E ca si cum as alerga in intuneric cu ceva foarte pretios in mana si mi-e frica sa nu-l scap si trebuie sa ma grabesc sa alerg cat mai repede....dar frica aia se instaleaza in mintea mea si nu ma lasa sa gandesc logic.Pentru ca eu sunt o persoana rationala si gandesc foarte logic.Logica exista in tot ce fac,dar in momentul de fata am pierdut orice conexiune cu adevarul,cu lumea reala.
Nu stiu ce sa fac,mi-e frica sa nu gresesc,ma simt ca si stransa de gat...si.....mi-e frica cand ma uit in ochii tai ca stiu ca poate e pentru ultima data...
Mi-e frica sa te las de mana,mi-e frica sa ma uit prea putin la tine ca vreau sa profit de toate momentele langa tine...daca as putea le-as pune la pachet sa am si pe mai tarziu cand nu vei mai fii poate langa mine....:(...
Nu vreau sa fie asa!!!Nu vreau sa se termine totul asa.Nu vreau sa.....nu vreau....
Imi e asa de greu sa ma prefac ca totul e ok cand stiu ca nu e,si sa zambesc si sa fiu fericita cand stiu ca....
Degeaba plangi copilule din mine,degeaba urli fiaro.....soarta si TU decideti totul.Ma simt asa neputincioasa in fata ta acum,simt ca nu mai am nicio arma,simt ca m-am molesit prea tare...si stiu ca e asa,si nu e ok.Nu e ok sa zici unele lucruri.Nu e ok sa-ti pui sufletul pe tava si sa spui tot ce simti,pentru ca in incercarea de a indrepta lucrurile,gresesti si mai tare...
As vrea sa am puterea sa ma ridic acum in picioare,sa tin capul sus,sa ma uit in ochii tai si sa-ti zic ce trebuia sa-ti zic de la inceput de cand mi-ai zis cuvintele alea.Dar poate o sa-ti zic...poate nu...is puternica stiu,dar in fata ta ma simt ca un cersetor care-ti cerseste atentie.Ma simt mica.Ma simt.....impietrita,fara puteri,ca un pui care se trezeste singur in cuib si tipa dupa mama dar mama nu mai e...a plecat...si el nu stie sa zboare...si e singur....si e flamand...si ii e frig.E singur intr-o lume rea,si singur va ramane.
Iarta-ma pentru momentele de egoism,iarta-ma ca nu am stiut sa cresc treptat ci am vrut luna de pe cer din primele clipe,iarta-ma ca nu sunt asa cum ai vrea sa stiu...iarta-ma ca nu fac abdomene....iarta-ma ca ma dau cu creion negru....iarta-ma ca nu te apreciez in de ajuns....iarta-ma ca incerc sa te controlez....iarta-ma ca iti citesc mesajele....iarta-ma ca am multe fixuri cateodata mofturi....iarta-ma...dar asa sunt eu...si daca m-as schimba pentru tine,n-as mai fi eu....iar daca ma iubesti ma accepti asa cum sunt,cu bune si cu rele,cu copilarii si mofturi...cu totu...daca nu...iti deschid usa sa parasesti sufletul meu,te las in libertate,iar eu raman cu bestia si copilul din mine...singura,asa cum m-ai intalnit intr-o seara de vara.
Ada.....Marius....Vrei sa mancam ceva?!