poate maine

de cand n-am mai scris nici nu mai tin minte....

Mi-e rusine sa ma gandesc la asta,si-mi pare rau ca asa s-a intamplat...

Azi,intr-o mohorata zi de inceput de februarie,intr-o stare nu tocmai perfecta...mi-am amintit de mine.Am stat si m-am uitat in jur si m-am gandit si am pus cap la cap si uite asa am dat nastere altor intrebari care nu-mi vor da pace cateva zile...sau poate doar azi...sau poate mai mult.

Stiu ca viata nu e drum drept,stiu ca sunt momente grele si momente frumoase,clipe de dragoste si clipe de ura...dar am tot incercat sa aplic teorema aia cu 'dupa ploaie urmeaza soare' si nu prea iese..cel putin la mine,adica pe viata mea.Si ma intristeaza acest gand pentru ca m-am saturat sa-mi plang de mila dar nici nepasatoare nu pot sa fiu.

Asa ca azi in semn de protest,nu voi juca asa cum vor altii.Voi face cum vreau eu!

Niciodata n-am fost genul de persoana singuratica sau inchisa in ea,dar poate e momentul sa fac asta,cel putin pentru o scurta perioada de timp.Simt asa ca imi pierd din putere si ca ma las prada hienelor astora care rup fericirea din mine doar asa...ca vor ei.M-am saturat de persoanele care-si urmaresc strict propriul interes si nu tin cont de nimic in rest.Shame on you guys!That's not happiness!

Vrei sa fi fericit?!Fi fericit!si gata....e uite chiar asa de simplu!

Nu trebuie sa faci rau cuiva sa fi tu fericit,nu trebuie sa te dai peste cap si sa intorci pamantul cu fundul in sus pentru asta....nu trebuie decat sa te bucuri de ce ai,de cine esti,cu cine esti si de tot ce faci.

In ultimul an am dat de tot felu de persoane...am cunoscut oameni noi,uni faini alti mai putin,de unul m-am indragostit.

Si desi stiu ca fericirea mea poate e in el...mi-e frica sa o caut sau sa o admit.Mi-e frica sa fiu fericita intr-un cuvant.Ceea ce nu e deloc sanatos...stiu.

Si sunt constienta de tot ce-mi zic fetele si stiu ca poate au dreptate...si stiu ca poate n-re niciun sens sa-mi bat capu degeaba...poate nici macar nu merita osteneala acestor cuvinte pe care le scriu acuma...DAR...si cand exista un dar lucrurile se schimba...dar exista si sansa sa am dreptate.Sa fie el chiar fercirea.

Dar nu stiu daca voi sti asta vreodata....deoarece mi-e frica sa-i zic ce simt si ce gandesc si ce cred despre tot.Mi-e frica si cu frica voi ramane....pana intr-o zi cand voi prinde destul curaj sa ma pot desprinde din aceasta inchisoare a sufletului meu si voi zice lucrurilor pe nume.

Stiu ca trebuie sa fac asta....stiu ca intr-o zi o voi face.Dar nu azi....